duminică, 6 decembrie 2009
A venit Mos Nicolae.....
6 decembrie 1976
Eram cam suparata pe Mos Nicolae...Odata ,cand eram copil,a ras de mine impreuna cu cei mari...mi-a adus salvari si o sticla de bulion...toti s-au distrat pe seama mea...
-Hei,iubitule,uite ce-am gasit in cizma mea....Nu-i asa ca e frumoasa?Papusica mamii,seamana cu mama mea...Sa cresti mare si sanatoasa Maria-Cristina!
Iarta-ma Cristinuta,ca te-am legat fedeles...Pe vremea aceea nu era atata libertate..Abia la 2 luni iti puneam pantalonasi...
Eram cam suparata pe Mos Nicolae...Odata ,cand eram copil,a ras de mine impreuna cu cei mari...mi-a adus salvari si o sticla de bulion...toti s-au distrat pe seama mea...
-Hei,iubitule,uite ce-am gasit in cizma mea....Nu-i asa ca e frumoasa?Papusica mamii,seamana cu mama mea...Sa cresti mare si sanatoasa Maria-Cristina!
Iarta-ma Cristinuta,ca te-am legat fedeles...Pe vremea aceea nu era atata libertate..Abia la 2 luni iti puneam pantalonasi...
A fost odata ca niciodata....
Totul a inceput pe 7 martie 1976...
-Hai sa plecam,uite acuma cand nu ne baga nimeni in seama.Toti se distreaza de minune..Lasa-i sa se simta bine.Noi avem treaba....Am gasit o masina ...Iesim prin spate...spune EL
-Ok,hai....zice EA
-Sper sa nu ne dea de gol tipa aia,zice EA
-Las-o ca nici nu ne-a vazut,zice EL
Si dusi au fost....
Povestea noastra:
Acolo unde vantul rostogoleste norii .....
Pentru Cristina
-"Cetatene BG de buna voie si nesilit de nimeni o iei in casatorie pe cetateana PI ?"
-"DA"
-"Cetateana PI de buna voie si nesilita de nimeni il iei in casatorie pe cetateanul BG ?"
-"DA"
-"Procedurile fiind indeplinite va declar sot si sotie...."
Se lasa o tacere adanca in mica sala de ceremonii a Primariei orasului Galati.Toata lumea astepta cu sufletul la gura momentul culminant al ceremoniei.Ma uitam la el nedumerita.Ce asteapta ?Dupa cum am vazut la alte ceremonii acum e momentul sa sarute mireasa.Pare cam speriat parca ar cauta ceva...."Nu ma privi asa ,draga mea, trebuie sa iau o hotarare... de fapt tocmai am luat-o...nu se mai poate face nimic ? Re-play va rog ....tasta UNDO ....unde naiba e ?"
-"Pup-o , ma !" rasuna o voce care-si pierduse rabdarea tot asteptand momentul culminant.
In sfarsit....primul sarut in calitate de sot si sotie.Si flori ....multe flori....ghiocei...era inceput de martie...dar si frezii ,florile mele preferate....Pupaturi ,"casa de piatra!",rude,prieteni,colegi....Prima nunta din an...din anul meu de studentie.Cu ajutorul lui Dumnezeu ajunsesem in anul III,deci, eram studenta bine impamantenita.De-acum si cu ajutorul lui la intocmirea proiectelor( care erau prea tehnice pentru firea mea romantica) tot ajung eu inginer.Asa se spunea : daca treci de anul III esti deja inginer."Dormi,Iulia,dormi in pace,tara inginer te face !"-era deja un slogan al studentilor pe care tocmai l-am personalizat.
Pornim alaiul spre caminul studentesc de-a lungul bulevardului Republicii strajuit de ambele parti de faimosii tei care n-au infrunzit inca,dar care in iunie raspandesc un parfum imbatator numa' bun pentru a-ti alunga pofta de invatat in sesiune.Ajungem langa blocul in care locuia el si ne despartim de rude,luam de mancare si bautura si noi,tinerii,mergem mai departe spre camin.Pentru rude maine va fi nunta (cununia la biserica si masa la restaurant)acum e doar nunta studenteasca.Facem un tur si prin Gradina Publica doar era in drum si era o zi splendida de inceput de primavara apoi mai dadusera drumul si la fantana arteziana parca in cinstea noastra.Toata lumea canta , rade , se distreaza.Nu ma simteam tocmai bine in rochita mea portocalie, nou nouta ,din diolen adusa de sora mea special pentru acest eveniment dar a fost cumparata fara mine si nu-mi venea tocmai perfect(imi era cam larguta) speram insa ca fericirea din ochii mei sa estompeze imperfectiunea toaletei.As fi gasit altceva de imbracat in garderoba mea, care-mi venea mai bine, dar nu se facea s-o supar pe sora mea care venise din celalalt capat al tarii doar pentru nunta mea.
Am ajuns si in fata caminului C in care locuiam la etajul 3 in aceeasi formatie ca in anul I : doua ardelence ( eu si una din Bistrita),o moldoveanca get beget (din Tg.Neamt) si una de la Milcov care era ori moldoveanca ori munteanca in functie de cum se vorbea despre unii sau despre ceilalti, de bine sau de rau.
Traditia cerea sa treci pragul cu mireasa in brate dar la camin erau doua praguri :cel de la intrarea in camin si cel de la intrarea in camera ,deci a trebuit sa fiu purtata in brate vreme si drum de trei etaje.Nu-i vorba ca eram usoara ca un fulg pe vremea aceea dar, pe la etajul 2, George tot a simtit nevoia sa faca o pauza si m-a lasat jos ,vreme de cateva secunde, ca sa-si traga sufletul.Abia mai tarziu mi-am dat seama ca intamplarea a prevestit pauza pe care am facut-o mai tarziu in lungul drum al casniciei noastre.
In aplauzele tuturor m-a trecut pragul camerei 315 si am chefuit pana la miezul noptii ca era program studentesc socialist dar mai era si faptul ca trebuia sa fim cat de cat odihniti pentru ziua importanta si grea de maine.
Acel " maine" a picat intr-o duminica cu o vreme primavarateca dumnezeiasca tocmai pentru a ne-o reaminti peste ani cu cea mai mare placere.N-a fost o nunta mare.Din partea mea au venit doar mama,tata si cele doua surori si am considerat ca a fost un efort destul de mare atat financiar cat si fizic - nu e usor sa strabati tara de la un capat la altul ,o calatorie de o noapte si aproape inca o jumatate de zi cu trenul.A mai venit si Mariana ,prietena mea din adolescenta care era studenta la farmacie in Bucuresti.
Din partea lui George au fost mai multi si din Galati si din alte orase.Socru-meu facea parte dintr-o familie numeroasa asa ca s-au adunat cativa si au mai fost si prieteni de familie si vecini.Nasii -am avut doua perechi de nasi-erau sora cea mai mica si nepoata din partea surorii celei mai mari a lu' socru-meu impreuna cu sotii lor , bineinteles.Acestea doua erau de varsta apropiata si crescusera impreuna, ca doua surori, deoarece pe sora cea mai mica a lu' socru-meu a infiat-o sora cea mai mare.Imi povestise soacra-mea despre ele ,dar acum le vedeam pentru prima oara.Tanta,sora cea mica a lu' socru-meu era o femeie inalta,solida ( nu grasa) ,osoasa cu trasaturi puternice ca de barbat :un par frumos,bogat cu fir gros, aspru si puternic de culoarea alunei,tuns scurt pana-n umeri ,coafura impecabila, frunte inalta,sprancene arcuite,ochi mari -cam bulbucati mi se pareau mie-caprui,buze groase bine conturate si dinti cam prea mari pentru o femeie.Nimic din figura ei nu trada feminitatea nici mainile mari cu manichiura perfecta ,picioarele - cred ca avea marimea 40 la pantofi - cu pedichiura perfecta si nici pieptul aproape plat cu sani aproape inexistenti.De-aceea vocea ei ,cu timbru placut de altfel,alintandu-se ca o pisicuta, mi se parea ca face o nota total discordanta.Dar probabil ca asta era doar parerea mea pentru ca toti cei care o cunosteau spuneau ca e " o doamna bine",iar cei care n-o cunosteau si au vazut pozele de la nunta au spus ca arata ca " o doamna din inalta societate".Nu , nu mi-a placut de loc Tanta cand am vazut-o prima oara dar, mai tarziu ,peste cativa ani,viata ne-a adus aproape una de cealalta si am reusit s-o cunosc mai bine si s-o indragesc ca pe surorile mele.Ii port si acum o amintire draga sufletului meu ,nu ne-am vazut de cativa ani buni si tare m-as bucura ca timpul sa ne rezerve inca ,cel putin, o intalnire.
Sotul Tantei , Costel (Tanta si Costel !) arata ca un barbat ,dar unul tare urat.Asa mi s-a parut mie ! Ofiter de cariera (colonel ) nu mi s-a parut ca are nimic militaros in el daca nu era imbracat in haine militare.Inalt,uscativ,batranicios cu un nas mare si o gura mare care descoperea o dantura falsa cu dinti mult prea mari.Mai tarziu l-am cunoscut ca pe un ardelean molcom si bland pe care Tanta l-a format ,dupa pofta inimii ei ,intr-un sot tandru,atent,ascultator si sensibil la toate dorintele si pisicelile ei.
Mioara si Dan ,a doua pereche de nasi,erau doctori amandoi.Ea avea trasaturi fine ,feminine,par blond delicat , pieptanat intr-o coafura infoiata care-i incadra fata ,cam prea rotunda ,intr-o aura ( ca la sfintii pictati pe peretii bisericilor) care-i accentua rotunjimea fetei.Ochi mici de culoare deschisa ,albastru-verzui sau verde albastrui,nu mai stiu,nas mic,fin si buze subtiri care zambeau angelic.Statura era potrivita ,iar silueta , of doamne ,era ingrozitor de grasa ! "Nu ,n-a fost asa la inceput,a fost supla ,dar s-a facut asa de la antibaby ,probabil...",am aflat ulterior de la soacra-mea.In schimb Dan arata ca un actor de cinema,inalt , suplu,saten cu ochi de un albastru intens si un zambet fermecator care te facea sa te intrebi cu acea doza de rautate si invidie caracteristica femeilor in general :"Cum poate sa stea cu grasa aia ?".
Dupa cheful de la nunta studenteasca si datorita incarcaturii emotionale pricinuita de importanta acelei zile in viata mea, ma simteam putin cam ametita si parca ma durea capul.Nu mai stiu cui m-am plans ,dar Mioara a venit la mine si mi-a zis cu zambetul ei angelic pe buze :"Spune-mi ce simti, ce te doare ?Sunt medic si pot sa te ajut sau daca ai sub 18 ani te duci la Dan ,ca el e pediatru ..." I-am zambit si eu si am linistit-o spunandu-i ca sunt majora deja de cativa anisori buni.Apoi, in forfota acelei zile, n-am mai avut timp sa ma gandesc la ameteala sau durerea mea de cap...
Mireasa , adica eu ,era frumusica -toate miresele sunt frumoase mai ales daca sunt si tinere si suple - si eu eram.
Rochia mi-o facuse soacra mea dupa pofta inimii mele ,cu trena.Asta a fost dorinta expresa -sa aiba trena si sa curga frumos pe silueta mea supla de atunci si simpla ,fara prea multe zorzoane.Si materialul s-a potrivit perfect dorintei mele :un triplu-voal de lana a carui tesatura plina dar subtire avea tocmai greutatea necesara ca rochia sa curga si sa-ti invaluie formele intr-un mod placut si pentru cea care o imbraca si pentru ochii celor care o privesc. In rest era simpla : un decolteu in forma de V,taiata in talie,partea de jos croita in bie cu trena ,manecile tip clopot si paspoalata la poale si la terminatia manecilor cu o fasie de lame argintiu.Simplu si frumos ,am zis atunci si zic si acum.Mi-am adus si eu contributia la crearea rochiei facandu-i lucratura pe dos prilej cu care am aflat ca talentul meu in ale croitoriei ajungea doar la nivelul unei croitorese " nu de mana a doua ci de mana a treia sau a patra" cum a recunoscut soacra mea , dar am avut mare grija ca nu cumva s-o imbrac pe dos ,doamne fereste ,si n-am aratat nimanui lucratura de pe dos.Parul meu ,nu prea bogat -e-adevarat-dar ondulat un pic de la natura mi l-a pieptanat coafeza intr-un coc frumos (soacra-mea mi-a dat o mesa cand m-am dus la coafor "ca sa-ti faca parul mai bogat",dar coafeza nu mi-a pus-o spunandu-mi ca parul meu e destul de frumos asa cum e si asigurandu-ma ca o sa iasa bine )cu zulufi in jurul fetei si mi-a asezat voalul lung doar pana in talie si ....credeti-ma am aratat bine .
Mirele,ooooo mirele.....era frumos " cum numa-n vis....." si vesel ....si tandru....si atent....si cu simtul umorului....si mai ales indragostit,tare indragostit...Doar papionul i se mai stramba din cand in cand sub barbie ,dar aveam grija sa-l aranjez la loc.
In rest nu prea imi mai aduc aminte mare lucru (nici macar meniul nu-l mai tin minte, dar sarmale au fost sigur din acelea cum le face soacra-mea micute,micute si tare gustoase) decat ca ne-am distrat , am dansat mult si ca Mioara(parca) ne-a facut observatie ca suntem cam indecenti ca prea ne sarutam mult in vazul tuturor.Ma rog....asta a fost..
Ziua urmatoare i-am condus pe parintii mei si pe surorile mele prin oras sa vada locurile si mai ales sa vada Dunarea.
Doar Marioara ,sora cea mai mare -14 ani diferenta intre noi-mai fusese in Galati.Chiar facuse o scoala aici si chiar se indragostise si ea aici de un baiat care era si el la scoala aici dar locuia undeva in nordul Moldovei si poate ca legatura lor s-ar fi finalizat tot cu o casatorie dar ea a cerut acceptul parintilor ,care la vremea aceea s-au opus neintelegand de ce trebuia sa faca un asemenea pas atat de departe de casa.Ea a renuntat poate prea usor si a ramas acasa lucrand pentru a-si ajuta parintii si pe noi ceilalti frati si surori.Nici nu s-a mai maritat niciodata.A ramas copilul sacrificat al familiei...
Vali ajunsese pana la Bucuresti si ea, la un curs ,dar la Galati nu fusese niciodata.Ea era imediat dupa divort si era tare emotionata la cununia mea civila si la nunta.
Mama si tata nu ajunsesera mai departe de casa decat pana la Arad unde au si locuit o perioada pe vremea ocupatiei ungurilor.Mi-o amintesc pe mama cand i-am aratat Dunarea :- Iti place mama ? Cum ti se pare ? Cu buzele stranse,clatinand negativ din cap a murmurat :-"Nu....atata apa !" Atunci nu banuiam ca asta era ultima oara cand o mai vedeam,cand imi vorbea .
Apoi i-am condus pe toti la gara ,ne-am luat ramas bun si de la celelalte rude din partea lui George si ne-am retras sa ne petrecem luna de miere in camera pe care o inchiriasem aproape de biblioteca VA Urechia -locul in care ne cunoscusem si destul de aproape de casa in care a copilarit Lorellei a lui Ionel Teodoreanu.
Viata isi urma cursul obisnuit dupa programul fiecaruia doar ca nu mai mergeam la cursuri de la camin si George de la casa parinteasca ci mergeam la cursuri de la casa noastra inchiriata.George intrase deja in programul de pregatire al proiectului de diploma ,iar eu eram anul III si mai era un pic pana la sesiunea de vara.Ne gospodaream din burse si din ajutorul dat de parintii lui si de Marioara.Chiar si verighetele le-am luat abia dupa casatorie dupa ce am avut certificatul de casatorie pentru ca pe baza lui le-am putut cumpara oficial la un pret acceptabil.La nunta am fost cu verighetele imprumutate de la parintii lui si mie imi era putin cam mare verigheta de la soacra-mea (" Ei , se poate ,ai degetele mai subtiri ca mine ?").
Ne sfatuia prieteneste soacra-mea si avea dreptate :
-"Aveti grija sa nu va treziti cu un plod acuma chiar daca Gelu termina anul acesta tu mai ai 2 ani de scoala si v-ar veni foarte greu sa-l cresteti .E bine sa aveti amandoi servici si sa fiti la casa voastra ."
Da....dar.....cea mai buna metoda contraceptiva este un "NU" hotarat.Era mai usor cand nu imparteam aceeasi odaie...cand ,vorba cantecului " ne iubeam prin mansarde...",cand ba nu aveam bani de hotel , ba nu aveam buletine pe acelasi nume...
Si primavara si-a intrat in drepturi si toti pomii erau infloriti si noi aveam odaia noastra , numai a noastra si cum era sa spui "NU" invitatiei de a fi purtata in brate pana....pana acolo...acolo unde vantul rostogoleste norii.....
Si chiar daca afara "ploua infernal " noi ....noi tot ne iubeam in.... odaie ....in odaia noastra ....numai a noastra...
Si viata isi urmeaza cursul asa cum ti-e scris....
M-am trezit intr-o noapte speriata de visul pe care l-am avut si abia mai tarziu mi-am dat seama ca a fost o prevestire.
Se facea ca eram la Oradea si tocmai intorceam coltul venind spre casa .In fata mea la vreo 20 de metri mergea mama care tocmai iesise pe poarta .Era cu spatele la mine.Si era o vreme ploioasa , totul era cenusiu.Am strigat-o intreband-o :mama,unde mergi ? S-a intors o clipa cu fata la mine,m-a privit foarte serioasa,parca era tare suparata si fara sa-mi spuna un cuvant s-a intors cu spatele si a plecat ....
In momentul acela m-am trezit speriata ,eram in odaia noastra ,am stat putin treaza si apoi am adormit din nou.Nu se luminase inca de ziua ,dar nu mai era mult.Era o zi de luni,la doua saptamani de la nunta noastra.Nu m-am dus dimineata la cursuri.Nu mai tin minte bine ,dar cred ca nu aveam cursuri lunea decat dupa amiaza.George era acasa ,el lucra la proiect,nu trebuia sa mearga zilnic la facultate.Pe la pranz au venit la noi in vizita soacra-mea impreuna cu socrul meu.Mi s-a parut curios sa vina amandoi la ora aceea cand socrul meu era de obicei la serviciu.L-au chemat pe George afara sa-i spuna ceva.Atunci mi-a fulgerat ceva prin minte....Cand s-a intors George in casa si s-a apropiat de mine nici n-a apucat sa-mi spuna nimic ,am intrebat :mama ? ....mama, nu-i asa ?
Am luat primul tren spre Bucuresti,iar noaptea am calatorit de la Bucuresti spre Oradea.Speram tot drumul ca poate s-a inselat sora mea cand a dat telefon.Dar nu se inselase...
In 23 martie in acel an in Oradea era frig si mai erau urme de zapada.Ninsese zilele trecute.
Mama a fost prima persoana moarta pe care am privit-o de aproape si pe care am atins-o.M-a izbit raceala ca de gheata a trupului ei.Si cu toate ca a fost mama ,mama mea draga , mi-a fost tare frica si n-am putut sta singura cu ea moarta in camera si mult timp dupa aceea n-am putut sa stau singura in casa aceea.
O vecina mi-a spus :"Doamne ce mult a asteptat pozele de la nunta ta ca sa ni le arate si noua..." Neglijasem sa le trimit.
Dupa cateva zile ne-am intors in Galati.Lasasem suflete pustii in urma noastra....
Ajunsi in Galati viata si-a urmat cursul ...N-a trecut mult si am aflat ca sunt insarcinata.
Auzisem sau citisem ca prima sarcina e bine s-o pastrezi pentru ca risti sa nu mai ai copii dupa aceea.Nu prea eram incantati de perspectiva (mama Aura avea dreptate cand ne-a spus ca nu e de dorit asa ceva inca),dar oficial nu se putea intreprinde nimic,era interzis prin lege.Cand i-am spus mamei Aura n-a fost deloc incantata :"Nu stiu....o sa fie greu si apoi Gelu nu s-a distrat destul pana acum", de parca asta era cea mai grea problema si parca ....eu ma distrasem...In privinta vreunei promisiuni de ajutor era foarte ferma :"Fiecare sa-si creasca copiii....eu mi i-am crescut pe-ai mei ".Din Oradea de la surorile mele veneau alte sfaturi :"Lasa,o sa te ajutam noi,'om face cumva...Nu cumva sa intreprinzi ceva sa ne faci un necaz acuma ....ne ajunge necazul cu mama...." Dar cel mai mult cantarea intrebarea :daca nu mai pot avea copii dupa aceea ? Si ne-am hotarat :copilul asta va veni pe lume si ne-om descurca noi cumva.
Si uite-asa a-nceput chinul primelor luni a primei sarcini din viata mea.Nu-mi mai placea nimic .Pana si ceaiul imi facea greata.Eram sensibila la mirosuri,imi era greata si cand intram de-afara in casa pentru ca schimbam atmosfera.
George a fost tare dragut si grijuliu.Citise el undeva ca daca mananc dimineata pe jumatate adormita n-o sa-mi mai fie rau , asa ca se trezea inaintea mea si mergea sa cumpere de mancare (iaurt ,cornuri,prajiturele,etc) si ma trezea dandu-mi sa mananc fara sa ma trezesc de-a binelea.Eu mancam dupa care ,ca o nerecunoscatoare ce eram fugeam la baie si dadeam tot afara....Slabisem cateva kg bune...Ajunsesem ca o aschimodie(nu stiu daca-i valid cuvantul asta).Doamne ,peste cativa ani buni,cum imi mai doream sa ma pocneasca asa o stare anorexica,dar fara sa fiu si insarcinata,ca sa slabesc cateva kg.Starea asta m-a tinut cam pana la inceput de august dupa care am inceput sa mananc bine de tot si sa depun.Nu,n-am avut pofte dar mancam de toate si tot ca un copil foarte cuminte.In plus burta mi se umfla ca un balon si ajunsesem in septembrie la restanta sa uimesc pe toata lumea cum reusisem sa ma transform asa intr-un timp atat de scurt.Bineinteles ca mi-am luat restanta fara nici o problema.Probabil ca profesorului i-a fost teama ca nu cumva sa nasc acolo daca nu mi-o da.
Dar inainte de restanta s-au intamplat lucruri importante.Dupa sesiune eu am plecat in practica la Oradea-la o fabrica de legume si fructe-era vremea cireselor si a capsunilor si-mi placeau la nebunie dar .....imi era rau si de la ele. George a ramas in Galati sa-si sustina proiectul de diploma ,sa dea examenul de stat si sa ia repartitia.Cazusem de acord in privinta repartitiei : nici Galati si nici Oradea,undeva la mijloc sa nu se amestece nimeni in ciorba noastra ,nici ai mei si nici ai lui.Mai tarziu am realizat ca neamestecul acesta in treburile noastre interne are si parti bune si parti rele.Cand ai copii mici si serviciu o bunica sau niste matusi pe aproape ne-ar fi fost de mare ajutor. Dar....noi oamenii invatam doar din greseli. Asa ca repartitia a fost intr-un incantator orasel de munte la 16 km de Brasov , la Rasnov.
Cele cateva zile de vacanta intre repartitie si data prezentarii la post (mai putin de o luna de zile ) le-am petrecut o parte in Oradea si apoi in Galati ocupati cu adunatul lucrurilor din camera noastra inchiriata la care ,evident,am renuntat si impachetatul lucrurilor pe care urma sa le luam cu noi in Rasnov unde ne astepta un nou inceput.
Data prezentarii lui George la post era 2 august si asta pentru ca 1 august era duminica.O duminica superba de vara torida pe care ne-am petrecut-o pe jumatate in tren.De la Galati la Brasov trenul face cam 5 ore si jumatate si cum treci de Campina se simte aerul proaspat de munte.Parca poti respira mai usor.La Brasov,Tanta ne astepta cu masa pusa.Dupa ce ne-am ospatat si am mai stat putin de vorba ne-am urcat din nou in trenul care ne ducea la Rasnov.
In aproximativ o jumtate de ora am ajuns.Era cald dar caldura de la munte parca nu te moleseste asa ca cea de la campie.Am lasat bagajele in gara si am luat doar o sacosa cu strictul necesar pentru o noapte si am pornit incet in cautarea unui loc de cazare.De la gara si pana in celalalt capat al orasului unde se termina strada IL Caragiale la capatul de linie al autobuzului care face legatura Rasnov -Brasov si care circula din jumatate in jumatate de ora pe vremea aceea faci mai putin de o ora mergand pe jos si nu foarte repede.Rasnovul cu casele lui sasesti cu porti mari frumos mestesugite,cu oameni gospodari si amabili mi-a lasat o amintire frumoasa.Ne-am cazat la un complex turistic ,Acapulco , daca bine imi ai aduc aminte care avea hotel,restaurant,strand si...casute.
Am luat o casuta pentru o noapte ,ne-am mai plimbat putin prin oras si apoi ne-am culcat obositi fiind dupa calatorie si cu emotii pentru ziua urmatoare,prima zi in calitate de om al muncii , pentru George, la Fabrica de scule Rasnov o mare fabrica a industriei socialiste romanesti care a adunat forta de munca din intreaga tara.
Dupa ziua superba de duminica noaptea a inceput sa ploua si a tinut-o asa toata luna august prima noastra luna de sedere acolo la munte.Daca nu ploua dimineata in mod sigur dupa amiaza tragea cate o rafala de ploaie asa ca sa-ti strice ziua.
Dupa cateva ore in care George s-a prezentat la post a venit dupa mine si ne-am dus la prima noastra destinatie oficiala : o locuinta de serviciu in caminul de nefamilisti al fabricii formata dintr-o singura camera si cu baia si veceul pe hol ,in comun cu tot etajul,dar cu promisiunea ca vom primi in curand apartament la bloc ceea ce s-a si intamplat in toamna aceea si asta pentru ca imaginea mea de femeie insarcinata i-a convins de necesitatea acestui lucru.
Luna august a trecut repede invatand pentru restanta pe care am sustinut-o la inceputul lui septembrie si dupa aceea,pana la 1 octombrie ,studenta in anul IV de-acum,am mai petrecut cateva zile de vacanta incantatoare la munte unde vremea s-a facut deosebit de frumoasa asta ca sa-mi stearga impresia lasata de luna august privitor la vremea de la munte.Intr-adevar ,toamna la munte e extraordinar! Unde daca nu in paduri poti admira paleta bogata de culori a toamnei ?
Dar zilele de vacanta au trecut repede si eu m-am intors la Galati ,la caminul studentesc unde fetele :Doina -moldoveanca,Angelica -cea de la Bistrita si Cati-cea din Vrancea au preluat responsabilitatile lui George privitoare la grija pentru o femeie insarcinata si m-au dadacit si rasfatat ca pe prima viitoare mamica din an.De altfel toate fetele din camin erau foarte dragute si grijulii cu mine.Imi amintesc ca ,odata,una din ele ,o unguroaica tot din Oradea,a umblat prin tot caminul sa caute razatoare deoarece " Iulia are pofta de razatoare"( nu-mi placeau merele,le mancam din ochi dar cand trebuia sa le inghit nu puteam,in schimb date pe razatoare era cu totul altceva).
Si asa a trecut primul semestru al anului IV....Frecventam cursurile ca o studenta relativ constiincioasa ,dar la inceputul lui decembrie simteam deja ca nu mai pot.Imi era greu sa stau in banca la gabaritul la care ajunsesem ,asa ca am hotarat sa intru in concediul prenatal ,legal si pentru studente ,inainte de a incepe vacanta de iarna.
Asa ca pe 5 decembrie,tot o duminica ,George a venit sa ma ia acasa in apartamentul pe care el il primise deja din octombrie si pe care eu nu-l vazusem inca.Copilul il asteptam in preajma Craciunului dupa socotelile noastre care se potriveau si cu cele ale medicului din campusul studentesc care ma urmarea.Aveam deci la dispozitie doua saptamani bune pentru a ma pregati temeinic pentru venirea micutului.
Am ajuns pe la pranz in Rasnov unde era rece (vreme de iarna) dar nu foarte tare si nu era inca zapada.Apartamentul era pe strada IL Caragiale aproape de ultima statie a autobuzului de Brasov si si de locul in care incepea padurea.
In el George pregatise dupa priceperea lui si mai ales dupa posibilitatile materiale ale noastre strictul necesar :masa,dulap,patut pentru copil,pat pentru noi si televizor.La bucatarie aveam doar un resou pentru gatit ,dar in curand aveam sa ne luam si aragaz ( butelia urma s-o primim tot de la fabrica prin repartitie) .
Deci ,putea sa vina bebelusul !Daca va fi baiat trebuia sa duca numele mai departe ,deci tot George,iar daca va fi fata
aveam dreptul sa aleg eu numele.Si eu il alesesem inca din liceu :daca o sa am o fetita o s-o cheme Cristina.
Dupa ce am mancat si ne-am odihnit putin ne-am dus in centru la telefoane sa anuntam Oradea si Galatiul ca am ajuns bine si ca suntem bine.Ne-am mai plimbat prin oras si seara ne-am asezat cuminti in cuibul nostru sa-l asteptam pe Mos Nicolae. Pe la 12 noaptea nu apucasem sa adormim cand....Vecinii aveau telefon si chiar daca era 12 noaptea era caz de forta majora asa ca George s-a dus sa dea telefon dupa salvare care a venit destul de repede si ne-a dus la maternitatea din Brasov (Rasnovul nu avea maternitate).
M-au dus direct la sala de travaliu.Nu ma durea nimic ,doar mi se rupsese apa.Era deja trecut bine de miezul noptii .
Ma uitam in jur la femeile care se chinuiau si urlau de durere.Mie doar imi venea sa vomit ca in primele luni.Imi ziceam in sinea mea : ei, nu se poate,chiar asa sa nu te poti controla putin,sa induri durerea mai cu demnitate , mai pe tacute...Mai tarziu am aflat ca se poate ....Se facuse deja dimineata ....ma pusesera de cateva ori pe masa si ma treceau din nou in asteptare spunand ca nu sunt dilatata. Imi doream sa ma lase durerile un pic sa dorm sa-mi refac puterile,dar nici vorba sa pot atipi.
La poarta maternitatii George astepta vestea.Altii care venisera in urma noastra erau anuntati ca aveau copil.Lui nu-i spuneau nimic.Sigur , nu apucasem sa ne facem relatii in spital,dar de ce nu-i spuneau nimic ?
Atunci a inceput sa se agite tare si chiar sa ameninte ca-i va reclama .De ce nu-i spuneau ce se intampla cu mine ?
Pe la pranz m-au pus iar pe masa nu stiu a cata oara ,dar de data asta ma asista un medic nu numai asistentele.Se asezase pe un scaun si privea ca la televizor.Nu stiu ce mi-au facut dar ....:"Aveti o fetita de 3,200 kg ".Nu mi-o amintesc din clipa cand a venit pe lume .Au infasurat-o in scutece si au dus-o de acolo repede ,iar pe mine m-au dus intr-un salon cu alte proaspete mamici.Parca imi trecuse putin si oboseala nu numai durerea aceea groaznica.
A sosit si buchetul de flori si biletelul de la George in care ne spunea ca ne iubeste pe amandoua.Pe vremea aceea nu era liber accesul in spital ca in zilele de azi. O femeie din salon care parea mai in varsta decat celelalte si, probabil ,era din vreo localitate rurala dupa cum vorbea ,mi-a spus cu cinism cand o asistenta mi-a asezat florile in vaza(intr-un borcan) si mi le-a pus pe noptiera :"Vezi, asta ti-e rasplata,pentru astea te-ai vaitat si-ai plans de durere!"
Abia dupa vreo doua zile am reusit s-o vad pe Cristina.Imi faceam probleme :daca nu o recunosc ?Toti bebelusii seamana intre ei.Nu stiu cine mi-a spus ca are si ea la manuta eticheta care atarna de mana mea si mai era si fisa copilului la fiecare patut.Dormea cand am vizitat-o prima oara .Privind-o cum doarme imi amintea de mama.Trasaturile mamei le vedeam pe chipul ei micut.Si atunci m-am hotarat : nu Cristina ci Maria Cristina.
Apoi au urmat problemele cu suptul.La inceput nu venea laptele apoi a venit prea mult .La inceput era lenesa nu voia sa suga apoi dintr-odata parca ar fi avut dintisori ...Citisem cum ti se dezvolta sentimentul matern cand iti pui copilul la san.Ma intrebam unde o fi sentimentul meu matern o fi adormit ca mie imi venea sa ma urc pe pereti de durere , nu simteam ceva inaltator ....sau poate asta era : sa ma urc pe pereti.Ne-am obisnuit pe parcurs una cu cealalta .
A venit George sa ne ia acasa. Mi-a adus pantalonii care-i purtam inainte de a fi insarcinata.Noroc ca era iarna si aveam palton caci fermoarul pantalonilor n-am putut sa-l inchid.
Ne-am intalnit in holul maternitatii.Atunci o vedea prima oara pe Cristina.Nu-i asa ca e frumoasa ?,l-am intrebat .
A privit-o curios cateva clipe si apoi :" Mmm .... daca spui tu ...."
Ne-am imbarcat intr-un taxi si am plecat acasa.
La multi ani ! Maria Cristina .
-Hai sa plecam,uite acuma cand nu ne baga nimeni in seama.Toti se distreaza de minune..Lasa-i sa se simta bine.Noi avem treaba....Am gasit o masina ...Iesim prin spate...spune EL
-Ok,hai....zice EA
-Sper sa nu ne dea de gol tipa aia,zice EA
-Las-o ca nici nu ne-a vazut,zice EL
Si dusi au fost....
Povestea noastra:
Acolo unde vantul rostogoleste norii .....
Pentru Cristina
-"Cetatene BG de buna voie si nesilit de nimeni o iei in casatorie pe cetateana PI ?"
-"DA"
-"Cetateana PI de buna voie si nesilita de nimeni il iei in casatorie pe cetateanul BG ?"
-"DA"
-"Procedurile fiind indeplinite va declar sot si sotie...."
Se lasa o tacere adanca in mica sala de ceremonii a Primariei orasului Galati.Toata lumea astepta cu sufletul la gura momentul culminant al ceremoniei.Ma uitam la el nedumerita.Ce asteapta ?Dupa cum am vazut la alte ceremonii acum e momentul sa sarute mireasa.Pare cam speriat parca ar cauta ceva...."Nu ma privi asa ,draga mea, trebuie sa iau o hotarare... de fapt tocmai am luat-o...nu se mai poate face nimic ? Re-play va rog ....tasta UNDO ....unde naiba e ?"
-"Pup-o , ma !" rasuna o voce care-si pierduse rabdarea tot asteptand momentul culminant.
In sfarsit....primul sarut in calitate de sot si sotie.Si flori ....multe flori....ghiocei...era inceput de martie...dar si frezii ,florile mele preferate....Pupaturi ,"casa de piatra!",rude,prieteni,colegi....Prima nunta din an...din anul meu de studentie.Cu ajutorul lui Dumnezeu ajunsesem in anul III,deci, eram studenta bine impamantenita.De-acum si cu ajutorul lui la intocmirea proiectelor( care erau prea tehnice pentru firea mea romantica) tot ajung eu inginer.Asa se spunea : daca treci de anul III esti deja inginer."Dormi,Iulia,dormi in pace,tara inginer te face !"-era deja un slogan al studentilor pe care tocmai l-am personalizat.
Pornim alaiul spre caminul studentesc de-a lungul bulevardului Republicii strajuit de ambele parti de faimosii tei care n-au infrunzit inca,dar care in iunie raspandesc un parfum imbatator numa' bun pentru a-ti alunga pofta de invatat in sesiune.Ajungem langa blocul in care locuia el si ne despartim de rude,luam de mancare si bautura si noi,tinerii,mergem mai departe spre camin.Pentru rude maine va fi nunta (cununia la biserica si masa la restaurant)acum e doar nunta studenteasca.Facem un tur si prin Gradina Publica doar era in drum si era o zi splendida de inceput de primavara apoi mai dadusera drumul si la fantana arteziana parca in cinstea noastra.Toata lumea canta , rade , se distreaza.Nu ma simteam tocmai bine in rochita mea portocalie, nou nouta ,din diolen adusa de sora mea special pentru acest eveniment dar a fost cumparata fara mine si nu-mi venea tocmai perfect(imi era cam larguta) speram insa ca fericirea din ochii mei sa estompeze imperfectiunea toaletei.As fi gasit altceva de imbracat in garderoba mea, care-mi venea mai bine, dar nu se facea s-o supar pe sora mea care venise din celalalt capat al tarii doar pentru nunta mea.
Am ajuns si in fata caminului C in care locuiam la etajul 3 in aceeasi formatie ca in anul I : doua ardelence ( eu si una din Bistrita),o moldoveanca get beget (din Tg.Neamt) si una de la Milcov care era ori moldoveanca ori munteanca in functie de cum se vorbea despre unii sau despre ceilalti, de bine sau de rau.
Traditia cerea sa treci pragul cu mireasa in brate dar la camin erau doua praguri :cel de la intrarea in camin si cel de la intrarea in camera ,deci a trebuit sa fiu purtata in brate vreme si drum de trei etaje.Nu-i vorba ca eram usoara ca un fulg pe vremea aceea dar, pe la etajul 2, George tot a simtit nevoia sa faca o pauza si m-a lasat jos ,vreme de cateva secunde, ca sa-si traga sufletul.Abia mai tarziu mi-am dat seama ca intamplarea a prevestit pauza pe care am facut-o mai tarziu in lungul drum al casniciei noastre.
In aplauzele tuturor m-a trecut pragul camerei 315 si am chefuit pana la miezul noptii ca era program studentesc socialist dar mai era si faptul ca trebuia sa fim cat de cat odihniti pentru ziua importanta si grea de maine.
Acel " maine" a picat intr-o duminica cu o vreme primavarateca dumnezeiasca tocmai pentru a ne-o reaminti peste ani cu cea mai mare placere.N-a fost o nunta mare.Din partea mea au venit doar mama,tata si cele doua surori si am considerat ca a fost un efort destul de mare atat financiar cat si fizic - nu e usor sa strabati tara de la un capat la altul ,o calatorie de o noapte si aproape inca o jumatate de zi cu trenul.A mai venit si Mariana ,prietena mea din adolescenta care era studenta la farmacie in Bucuresti.
Din partea lui George au fost mai multi si din Galati si din alte orase.Socru-meu facea parte dintr-o familie numeroasa asa ca s-au adunat cativa si au mai fost si prieteni de familie si vecini.Nasii -am avut doua perechi de nasi-erau sora cea mai mica si nepoata din partea surorii celei mai mari a lu' socru-meu impreuna cu sotii lor , bineinteles.Acestea doua erau de varsta apropiata si crescusera impreuna, ca doua surori, deoarece pe sora cea mai mica a lu' socru-meu a infiat-o sora cea mai mare.Imi povestise soacra-mea despre ele ,dar acum le vedeam pentru prima oara.Tanta,sora cea mica a lu' socru-meu era o femeie inalta,solida ( nu grasa) ,osoasa cu trasaturi puternice ca de barbat :un par frumos,bogat cu fir gros, aspru si puternic de culoarea alunei,tuns scurt pana-n umeri ,coafura impecabila, frunte inalta,sprancene arcuite,ochi mari -cam bulbucati mi se pareau mie-caprui,buze groase bine conturate si dinti cam prea mari pentru o femeie.Nimic din figura ei nu trada feminitatea nici mainile mari cu manichiura perfecta ,picioarele - cred ca avea marimea 40 la pantofi - cu pedichiura perfecta si nici pieptul aproape plat cu sani aproape inexistenti.De-aceea vocea ei ,cu timbru placut de altfel,alintandu-se ca o pisicuta, mi se parea ca face o nota total discordanta.Dar probabil ca asta era doar parerea mea pentru ca toti cei care o cunosteau spuneau ca e " o doamna bine",iar cei care n-o cunosteau si au vazut pozele de la nunta au spus ca arata ca " o doamna din inalta societate".Nu , nu mi-a placut de loc Tanta cand am vazut-o prima oara dar, mai tarziu ,peste cativa ani,viata ne-a adus aproape una de cealalta si am reusit s-o cunosc mai bine si s-o indragesc ca pe surorile mele.Ii port si acum o amintire draga sufletului meu ,nu ne-am vazut de cativa ani buni si tare m-as bucura ca timpul sa ne rezerve inca ,cel putin, o intalnire.
Sotul Tantei , Costel (Tanta si Costel !) arata ca un barbat ,dar unul tare urat.Asa mi s-a parut mie ! Ofiter de cariera (colonel ) nu mi s-a parut ca are nimic militaros in el daca nu era imbracat in haine militare.Inalt,uscativ,batranicios cu un nas mare si o gura mare care descoperea o dantura falsa cu dinti mult prea mari.Mai tarziu l-am cunoscut ca pe un ardelean molcom si bland pe care Tanta l-a format ,dupa pofta inimii ei ,intr-un sot tandru,atent,ascultator si sensibil la toate dorintele si pisicelile ei.
Mioara si Dan ,a doua pereche de nasi,erau doctori amandoi.Ea avea trasaturi fine ,feminine,par blond delicat , pieptanat intr-o coafura infoiata care-i incadra fata ,cam prea rotunda ,intr-o aura ( ca la sfintii pictati pe peretii bisericilor) care-i accentua rotunjimea fetei.Ochi mici de culoare deschisa ,albastru-verzui sau verde albastrui,nu mai stiu,nas mic,fin si buze subtiri care zambeau angelic.Statura era potrivita ,iar silueta , of doamne ,era ingrozitor de grasa ! "Nu ,n-a fost asa la inceput,a fost supla ,dar s-a facut asa de la antibaby ,probabil...",am aflat ulterior de la soacra-mea.In schimb Dan arata ca un actor de cinema,inalt , suplu,saten cu ochi de un albastru intens si un zambet fermecator care te facea sa te intrebi cu acea doza de rautate si invidie caracteristica femeilor in general :"Cum poate sa stea cu grasa aia ?".
Dupa cheful de la nunta studenteasca si datorita incarcaturii emotionale pricinuita de importanta acelei zile in viata mea, ma simteam putin cam ametita si parca ma durea capul.Nu mai stiu cui m-am plans ,dar Mioara a venit la mine si mi-a zis cu zambetul ei angelic pe buze :"Spune-mi ce simti, ce te doare ?Sunt medic si pot sa te ajut sau daca ai sub 18 ani te duci la Dan ,ca el e pediatru ..." I-am zambit si eu si am linistit-o spunandu-i ca sunt majora deja de cativa anisori buni.Apoi, in forfota acelei zile, n-am mai avut timp sa ma gandesc la ameteala sau durerea mea de cap...
Mireasa , adica eu ,era frumusica -toate miresele sunt frumoase mai ales daca sunt si tinere si suple - si eu eram.
Rochia mi-o facuse soacra mea dupa pofta inimii mele ,cu trena.Asta a fost dorinta expresa -sa aiba trena si sa curga frumos pe silueta mea supla de atunci si simpla ,fara prea multe zorzoane.Si materialul s-a potrivit perfect dorintei mele :un triplu-voal de lana a carui tesatura plina dar subtire avea tocmai greutatea necesara ca rochia sa curga si sa-ti invaluie formele intr-un mod placut si pentru cea care o imbraca si pentru ochii celor care o privesc. In rest era simpla : un decolteu in forma de V,taiata in talie,partea de jos croita in bie cu trena ,manecile tip clopot si paspoalata la poale si la terminatia manecilor cu o fasie de lame argintiu.Simplu si frumos ,am zis atunci si zic si acum.Mi-am adus si eu contributia la crearea rochiei facandu-i lucratura pe dos prilej cu care am aflat ca talentul meu in ale croitoriei ajungea doar la nivelul unei croitorese " nu de mana a doua ci de mana a treia sau a patra" cum a recunoscut soacra mea , dar am avut mare grija ca nu cumva s-o imbrac pe dos ,doamne fereste ,si n-am aratat nimanui lucratura de pe dos.Parul meu ,nu prea bogat -e-adevarat-dar ondulat un pic de la natura mi l-a pieptanat coafeza intr-un coc frumos (soacra-mea mi-a dat o mesa cand m-am dus la coafor "ca sa-ti faca parul mai bogat",dar coafeza nu mi-a pus-o spunandu-mi ca parul meu e destul de frumos asa cum e si asigurandu-ma ca o sa iasa bine )cu zulufi in jurul fetei si mi-a asezat voalul lung doar pana in talie si ....credeti-ma am aratat bine .
Mirele,ooooo mirele.....era frumos " cum numa-n vis....." si vesel ....si tandru....si atent....si cu simtul umorului....si mai ales indragostit,tare indragostit...Doar papionul i se mai stramba din cand in cand sub barbie ,dar aveam grija sa-l aranjez la loc.
In rest nu prea imi mai aduc aminte mare lucru (nici macar meniul nu-l mai tin minte, dar sarmale au fost sigur din acelea cum le face soacra-mea micute,micute si tare gustoase) decat ca ne-am distrat , am dansat mult si ca Mioara(parca) ne-a facut observatie ca suntem cam indecenti ca prea ne sarutam mult in vazul tuturor.Ma rog....asta a fost..
Ziua urmatoare i-am condus pe parintii mei si pe surorile mele prin oras sa vada locurile si mai ales sa vada Dunarea.
Doar Marioara ,sora cea mai mare -14 ani diferenta intre noi-mai fusese in Galati.Chiar facuse o scoala aici si chiar se indragostise si ea aici de un baiat care era si el la scoala aici dar locuia undeva in nordul Moldovei si poate ca legatura lor s-ar fi finalizat tot cu o casatorie dar ea a cerut acceptul parintilor ,care la vremea aceea s-au opus neintelegand de ce trebuia sa faca un asemenea pas atat de departe de casa.Ea a renuntat poate prea usor si a ramas acasa lucrand pentru a-si ajuta parintii si pe noi ceilalti frati si surori.Nici nu s-a mai maritat niciodata.A ramas copilul sacrificat al familiei...
Vali ajunsese pana la Bucuresti si ea, la un curs ,dar la Galati nu fusese niciodata.Ea era imediat dupa divort si era tare emotionata la cununia mea civila si la nunta.
Mama si tata nu ajunsesera mai departe de casa decat pana la Arad unde au si locuit o perioada pe vremea ocupatiei ungurilor.Mi-o amintesc pe mama cand i-am aratat Dunarea :- Iti place mama ? Cum ti se pare ? Cu buzele stranse,clatinand negativ din cap a murmurat :-"Nu....atata apa !" Atunci nu banuiam ca asta era ultima oara cand o mai vedeam,cand imi vorbea .
Apoi i-am condus pe toti la gara ,ne-am luat ramas bun si de la celelalte rude din partea lui George si ne-am retras sa ne petrecem luna de miere in camera pe care o inchiriasem aproape de biblioteca VA Urechia -locul in care ne cunoscusem si destul de aproape de casa in care a copilarit Lorellei a lui Ionel Teodoreanu.
Viata isi urma cursul obisnuit dupa programul fiecaruia doar ca nu mai mergeam la cursuri de la camin si George de la casa parinteasca ci mergeam la cursuri de la casa noastra inchiriata.George intrase deja in programul de pregatire al proiectului de diploma ,iar eu eram anul III si mai era un pic pana la sesiunea de vara.Ne gospodaream din burse si din ajutorul dat de parintii lui si de Marioara.Chiar si verighetele le-am luat abia dupa casatorie dupa ce am avut certificatul de casatorie pentru ca pe baza lui le-am putut cumpara oficial la un pret acceptabil.La nunta am fost cu verighetele imprumutate de la parintii lui si mie imi era putin cam mare verigheta de la soacra-mea (" Ei , se poate ,ai degetele mai subtiri ca mine ?").
Ne sfatuia prieteneste soacra-mea si avea dreptate :
-"Aveti grija sa nu va treziti cu un plod acuma chiar daca Gelu termina anul acesta tu mai ai 2 ani de scoala si v-ar veni foarte greu sa-l cresteti .E bine sa aveti amandoi servici si sa fiti la casa voastra ."
Da....dar.....cea mai buna metoda contraceptiva este un "NU" hotarat.Era mai usor cand nu imparteam aceeasi odaie...cand ,vorba cantecului " ne iubeam prin mansarde...",cand ba nu aveam bani de hotel , ba nu aveam buletine pe acelasi nume...
Si primavara si-a intrat in drepturi si toti pomii erau infloriti si noi aveam odaia noastra , numai a noastra si cum era sa spui "NU" invitatiei de a fi purtata in brate pana....pana acolo...acolo unde vantul rostogoleste norii.....
Si chiar daca afara "ploua infernal " noi ....noi tot ne iubeam in.... odaie ....in odaia noastra ....numai a noastra...
Si viata isi urmeaza cursul asa cum ti-e scris....
M-am trezit intr-o noapte speriata de visul pe care l-am avut si abia mai tarziu mi-am dat seama ca a fost o prevestire.
Se facea ca eram la Oradea si tocmai intorceam coltul venind spre casa .In fata mea la vreo 20 de metri mergea mama care tocmai iesise pe poarta .Era cu spatele la mine.Si era o vreme ploioasa , totul era cenusiu.Am strigat-o intreband-o :mama,unde mergi ? S-a intors o clipa cu fata la mine,m-a privit foarte serioasa,parca era tare suparata si fara sa-mi spuna un cuvant s-a intors cu spatele si a plecat ....
In momentul acela m-am trezit speriata ,eram in odaia noastra ,am stat putin treaza si apoi am adormit din nou.Nu se luminase inca de ziua ,dar nu mai era mult.Era o zi de luni,la doua saptamani de la nunta noastra.Nu m-am dus dimineata la cursuri.Nu mai tin minte bine ,dar cred ca nu aveam cursuri lunea decat dupa amiaza.George era acasa ,el lucra la proiect,nu trebuia sa mearga zilnic la facultate.Pe la pranz au venit la noi in vizita soacra-mea impreuna cu socrul meu.Mi s-a parut curios sa vina amandoi la ora aceea cand socrul meu era de obicei la serviciu.L-au chemat pe George afara sa-i spuna ceva.Atunci mi-a fulgerat ceva prin minte....Cand s-a intors George in casa si s-a apropiat de mine nici n-a apucat sa-mi spuna nimic ,am intrebat :mama ? ....mama, nu-i asa ?
Am luat primul tren spre Bucuresti,iar noaptea am calatorit de la Bucuresti spre Oradea.Speram tot drumul ca poate s-a inselat sora mea cand a dat telefon.Dar nu se inselase...
In 23 martie in acel an in Oradea era frig si mai erau urme de zapada.Ninsese zilele trecute.
Mama a fost prima persoana moarta pe care am privit-o de aproape si pe care am atins-o.M-a izbit raceala ca de gheata a trupului ei.Si cu toate ca a fost mama ,mama mea draga , mi-a fost tare frica si n-am putut sta singura cu ea moarta in camera si mult timp dupa aceea n-am putut sa stau singura in casa aceea.
O vecina mi-a spus :"Doamne ce mult a asteptat pozele de la nunta ta ca sa ni le arate si noua..." Neglijasem sa le trimit.
Dupa cateva zile ne-am intors in Galati.Lasasem suflete pustii in urma noastra....
Ajunsi in Galati viata si-a urmat cursul ...N-a trecut mult si am aflat ca sunt insarcinata.
Auzisem sau citisem ca prima sarcina e bine s-o pastrezi pentru ca risti sa nu mai ai copii dupa aceea.Nu prea eram incantati de perspectiva (mama Aura avea dreptate cand ne-a spus ca nu e de dorit asa ceva inca),dar oficial nu se putea intreprinde nimic,era interzis prin lege.Cand i-am spus mamei Aura n-a fost deloc incantata :"Nu stiu....o sa fie greu si apoi Gelu nu s-a distrat destul pana acum", de parca asta era cea mai grea problema si parca ....eu ma distrasem...In privinta vreunei promisiuni de ajutor era foarte ferma :"Fiecare sa-si creasca copiii....eu mi i-am crescut pe-ai mei ".Din Oradea de la surorile mele veneau alte sfaturi :"Lasa,o sa te ajutam noi,'om face cumva...Nu cumva sa intreprinzi ceva sa ne faci un necaz acuma ....ne ajunge necazul cu mama...." Dar cel mai mult cantarea intrebarea :daca nu mai pot avea copii dupa aceea ? Si ne-am hotarat :copilul asta va veni pe lume si ne-om descurca noi cumva.
Si uite-asa a-nceput chinul primelor luni a primei sarcini din viata mea.Nu-mi mai placea nimic .Pana si ceaiul imi facea greata.Eram sensibila la mirosuri,imi era greata si cand intram de-afara in casa pentru ca schimbam atmosfera.
George a fost tare dragut si grijuliu.Citise el undeva ca daca mananc dimineata pe jumatate adormita n-o sa-mi mai fie rau , asa ca se trezea inaintea mea si mergea sa cumpere de mancare (iaurt ,cornuri,prajiturele,etc) si ma trezea dandu-mi sa mananc fara sa ma trezesc de-a binelea.Eu mancam dupa care ,ca o nerecunoscatoare ce eram fugeam la baie si dadeam tot afara....Slabisem cateva kg bune...Ajunsesem ca o aschimodie(nu stiu daca-i valid cuvantul asta).Doamne ,peste cativa ani buni,cum imi mai doream sa ma pocneasca asa o stare anorexica,dar fara sa fiu si insarcinata,ca sa slabesc cateva kg.Starea asta m-a tinut cam pana la inceput de august dupa care am inceput sa mananc bine de tot si sa depun.Nu,n-am avut pofte dar mancam de toate si tot ca un copil foarte cuminte.In plus burta mi se umfla ca un balon si ajunsesem in septembrie la restanta sa uimesc pe toata lumea cum reusisem sa ma transform asa intr-un timp atat de scurt.Bineinteles ca mi-am luat restanta fara nici o problema.Probabil ca profesorului i-a fost teama ca nu cumva sa nasc acolo daca nu mi-o da.
Dar inainte de restanta s-au intamplat lucruri importante.Dupa sesiune eu am plecat in practica la Oradea-la o fabrica de legume si fructe-era vremea cireselor si a capsunilor si-mi placeau la nebunie dar .....imi era rau si de la ele. George a ramas in Galati sa-si sustina proiectul de diploma ,sa dea examenul de stat si sa ia repartitia.Cazusem de acord in privinta repartitiei : nici Galati si nici Oradea,undeva la mijloc sa nu se amestece nimeni in ciorba noastra ,nici ai mei si nici ai lui.Mai tarziu am realizat ca neamestecul acesta in treburile noastre interne are si parti bune si parti rele.Cand ai copii mici si serviciu o bunica sau niste matusi pe aproape ne-ar fi fost de mare ajutor. Dar....noi oamenii invatam doar din greseli. Asa ca repartitia a fost intr-un incantator orasel de munte la 16 km de Brasov , la Rasnov.
Cele cateva zile de vacanta intre repartitie si data prezentarii la post (mai putin de o luna de zile ) le-am petrecut o parte in Oradea si apoi in Galati ocupati cu adunatul lucrurilor din camera noastra inchiriata la care ,evident,am renuntat si impachetatul lucrurilor pe care urma sa le luam cu noi in Rasnov unde ne astepta un nou inceput.
Data prezentarii lui George la post era 2 august si asta pentru ca 1 august era duminica.O duminica superba de vara torida pe care ne-am petrecut-o pe jumatate in tren.De la Galati la Brasov trenul face cam 5 ore si jumatate si cum treci de Campina se simte aerul proaspat de munte.Parca poti respira mai usor.La Brasov,Tanta ne astepta cu masa pusa.Dupa ce ne-am ospatat si am mai stat putin de vorba ne-am urcat din nou in trenul care ne ducea la Rasnov.
In aproximativ o jumtate de ora am ajuns.Era cald dar caldura de la munte parca nu te moleseste asa ca cea de la campie.Am lasat bagajele in gara si am luat doar o sacosa cu strictul necesar pentru o noapte si am pornit incet in cautarea unui loc de cazare.De la gara si pana in celalalt capat al orasului unde se termina strada IL Caragiale la capatul de linie al autobuzului care face legatura Rasnov -Brasov si care circula din jumatate in jumatate de ora pe vremea aceea faci mai putin de o ora mergand pe jos si nu foarte repede.Rasnovul cu casele lui sasesti cu porti mari frumos mestesugite,cu oameni gospodari si amabili mi-a lasat o amintire frumoasa.Ne-am cazat la un complex turistic ,Acapulco , daca bine imi ai aduc aminte care avea hotel,restaurant,strand si...casute.
Am luat o casuta pentru o noapte ,ne-am mai plimbat putin prin oras si apoi ne-am culcat obositi fiind dupa calatorie si cu emotii pentru ziua urmatoare,prima zi in calitate de om al muncii , pentru George, la Fabrica de scule Rasnov o mare fabrica a industriei socialiste romanesti care a adunat forta de munca din intreaga tara.
Dupa ziua superba de duminica noaptea a inceput sa ploua si a tinut-o asa toata luna august prima noastra luna de sedere acolo la munte.Daca nu ploua dimineata in mod sigur dupa amiaza tragea cate o rafala de ploaie asa ca sa-ti strice ziua.
Dupa cateva ore in care George s-a prezentat la post a venit dupa mine si ne-am dus la prima noastra destinatie oficiala : o locuinta de serviciu in caminul de nefamilisti al fabricii formata dintr-o singura camera si cu baia si veceul pe hol ,in comun cu tot etajul,dar cu promisiunea ca vom primi in curand apartament la bloc ceea ce s-a si intamplat in toamna aceea si asta pentru ca imaginea mea de femeie insarcinata i-a convins de necesitatea acestui lucru.
Luna august a trecut repede invatand pentru restanta pe care am sustinut-o la inceputul lui septembrie si dupa aceea,pana la 1 octombrie ,studenta in anul IV de-acum,am mai petrecut cateva zile de vacanta incantatoare la munte unde vremea s-a facut deosebit de frumoasa asta ca sa-mi stearga impresia lasata de luna august privitor la vremea de la munte.Intr-adevar ,toamna la munte e extraordinar! Unde daca nu in paduri poti admira paleta bogata de culori a toamnei ?
Dar zilele de vacanta au trecut repede si eu m-am intors la Galati ,la caminul studentesc unde fetele :Doina -moldoveanca,Angelica -cea de la Bistrita si Cati-cea din Vrancea au preluat responsabilitatile lui George privitoare la grija pentru o femeie insarcinata si m-au dadacit si rasfatat ca pe prima viitoare mamica din an.De altfel toate fetele din camin erau foarte dragute si grijulii cu mine.Imi amintesc ca ,odata,una din ele ,o unguroaica tot din Oradea,a umblat prin tot caminul sa caute razatoare deoarece " Iulia are pofta de razatoare"( nu-mi placeau merele,le mancam din ochi dar cand trebuia sa le inghit nu puteam,in schimb date pe razatoare era cu totul altceva).
Si asa a trecut primul semestru al anului IV....Frecventam cursurile ca o studenta relativ constiincioasa ,dar la inceputul lui decembrie simteam deja ca nu mai pot.Imi era greu sa stau in banca la gabaritul la care ajunsesem ,asa ca am hotarat sa intru in concediul prenatal ,legal si pentru studente ,inainte de a incepe vacanta de iarna.
Asa ca pe 5 decembrie,tot o duminica ,George a venit sa ma ia acasa in apartamentul pe care el il primise deja din octombrie si pe care eu nu-l vazusem inca.Copilul il asteptam in preajma Craciunului dupa socotelile noastre care se potriveau si cu cele ale medicului din campusul studentesc care ma urmarea.Aveam deci la dispozitie doua saptamani bune pentru a ma pregati temeinic pentru venirea micutului.
Am ajuns pe la pranz in Rasnov unde era rece (vreme de iarna) dar nu foarte tare si nu era inca zapada.Apartamentul era pe strada IL Caragiale aproape de ultima statie a autobuzului de Brasov si si de locul in care incepea padurea.
In el George pregatise dupa priceperea lui si mai ales dupa posibilitatile materiale ale noastre strictul necesar :masa,dulap,patut pentru copil,pat pentru noi si televizor.La bucatarie aveam doar un resou pentru gatit ,dar in curand aveam sa ne luam si aragaz ( butelia urma s-o primim tot de la fabrica prin repartitie) .
Deci ,putea sa vina bebelusul !Daca va fi baiat trebuia sa duca numele mai departe ,deci tot George,iar daca va fi fata
aveam dreptul sa aleg eu numele.Si eu il alesesem inca din liceu :daca o sa am o fetita o s-o cheme Cristina.
Dupa ce am mancat si ne-am odihnit putin ne-am dus in centru la telefoane sa anuntam Oradea si Galatiul ca am ajuns bine si ca suntem bine.Ne-am mai plimbat prin oras si seara ne-am asezat cuminti in cuibul nostru sa-l asteptam pe Mos Nicolae. Pe la 12 noaptea nu apucasem sa adormim cand....Vecinii aveau telefon si chiar daca era 12 noaptea era caz de forta majora asa ca George s-a dus sa dea telefon dupa salvare care a venit destul de repede si ne-a dus la maternitatea din Brasov (Rasnovul nu avea maternitate).
M-au dus direct la sala de travaliu.Nu ma durea nimic ,doar mi se rupsese apa.Era deja trecut bine de miezul noptii .
Ma uitam in jur la femeile care se chinuiau si urlau de durere.Mie doar imi venea sa vomit ca in primele luni.Imi ziceam in sinea mea : ei, nu se poate,chiar asa sa nu te poti controla putin,sa induri durerea mai cu demnitate , mai pe tacute...Mai tarziu am aflat ca se poate ....Se facuse deja dimineata ....ma pusesera de cateva ori pe masa si ma treceau din nou in asteptare spunand ca nu sunt dilatata. Imi doream sa ma lase durerile un pic sa dorm sa-mi refac puterile,dar nici vorba sa pot atipi.
La poarta maternitatii George astepta vestea.Altii care venisera in urma noastra erau anuntati ca aveau copil.Lui nu-i spuneau nimic.Sigur , nu apucasem sa ne facem relatii in spital,dar de ce nu-i spuneau nimic ?
Atunci a inceput sa se agite tare si chiar sa ameninte ca-i va reclama .De ce nu-i spuneau ce se intampla cu mine ?
Pe la pranz m-au pus iar pe masa nu stiu a cata oara ,dar de data asta ma asista un medic nu numai asistentele.Se asezase pe un scaun si privea ca la televizor.Nu stiu ce mi-au facut dar ....:"Aveti o fetita de 3,200 kg ".Nu mi-o amintesc din clipa cand a venit pe lume .Au infasurat-o in scutece si au dus-o de acolo repede ,iar pe mine m-au dus intr-un salon cu alte proaspete mamici.Parca imi trecuse putin si oboseala nu numai durerea aceea groaznica.
A sosit si buchetul de flori si biletelul de la George in care ne spunea ca ne iubeste pe amandoua.Pe vremea aceea nu era liber accesul in spital ca in zilele de azi. O femeie din salon care parea mai in varsta decat celelalte si, probabil ,era din vreo localitate rurala dupa cum vorbea ,mi-a spus cu cinism cand o asistenta mi-a asezat florile in vaza(intr-un borcan) si mi le-a pus pe noptiera :"Vezi, asta ti-e rasplata,pentru astea te-ai vaitat si-ai plans de durere!"
Abia dupa vreo doua zile am reusit s-o vad pe Cristina.Imi faceam probleme :daca nu o recunosc ?Toti bebelusii seamana intre ei.Nu stiu cine mi-a spus ca are si ea la manuta eticheta care atarna de mana mea si mai era si fisa copilului la fiecare patut.Dormea cand am vizitat-o prima oara .Privind-o cum doarme imi amintea de mama.Trasaturile mamei le vedeam pe chipul ei micut.Si atunci m-am hotarat : nu Cristina ci Maria Cristina.
Apoi au urmat problemele cu suptul.La inceput nu venea laptele apoi a venit prea mult .La inceput era lenesa nu voia sa suga apoi dintr-odata parca ar fi avut dintisori ...Citisem cum ti se dezvolta sentimentul matern cand iti pui copilul la san.Ma intrebam unde o fi sentimentul meu matern o fi adormit ca mie imi venea sa ma urc pe pereti de durere , nu simteam ceva inaltator ....sau poate asta era : sa ma urc pe pereti.Ne-am obisnuit pe parcurs una cu cealalta .
A venit George sa ne ia acasa. Mi-a adus pantalonii care-i purtam inainte de a fi insarcinata.Noroc ca era iarna si aveam palton caci fermoarul pantalonilor n-am putut sa-l inchid.
Ne-am intalnit in holul maternitatii.Atunci o vedea prima oara pe Cristina.Nu-i asa ca e frumoasa ?,l-am intrebat .
A privit-o curios cateva clipe si apoi :" Mmm .... daca spui tu ...."
Ne-am imbarcat intr-un taxi si am plecat acasa.
La multi ani ! Maria Cristina .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
